Consilierea psihologică asistată tehnologic se referă la servicii de consiliere prin telefon
și internet și include, de exemplu consiliere prin e-mail, camere de chat și camere web, video-
conferință, whatsapp, skype etc, și este cunoscută sub mai multe nume cum ar fi consilierea
cibernetică, e-terapia, e-consilierea și tele-consilierea (Pelling, 2009).
În mod convențional, se presupune că terapia online își are începuturile în 1995
(Ainsworth, 2002: 205, Grohol, 2004: 60, Anthony,2003: 25), și este încă în continua dezvoltare,
rădăcinile ei fiind undeva în practica grupurilor de asistență online numeroase în anii ’70
(Grohol, 2004: 54) și oferirea gratuită de consultanță de către terapeuți profesioniști în anii 1980
(Ainsworth, 2002: 205), alături de terapia telefonică (Rosenfield, 2003: 93), liniile de asistență și
videoconferințele psihiatrice (Simpson, 2003: 109, Gibson, Morley &Romeo-Wolff, 2002: 69).
Avantaje ale consilierii online
Există, în ultima vreme, pe măsură ce acest tip de consiliere capătă tot mai multă
amploare, o dezbatere din ce în ce mai amplă cu privire la eficacitatea acestei forme de consiliere
în comparație cu consilierea tradițională, cu atât mai mult cu cât consilierea online depășește
barierele care pot împiedica oamenii să caute terapie, cum ar fi cazul persoanelor care locuiesc în
zone rurale sau îndepărtate unde nu există servicii de consiliere, sau celor cu dizabilități fizice
sau persoanelor ce nu pot ieși din diferite motive din casă oricând (mama cu copil mic), cei care
au deficiențe de vedere și auz, copiii și adolescenții (care par a fi mai confortabili cu utilizarea
internetului), cei care locuiesc foarte departe de locația consilierului (altă localitate mai
îndepărtată, altă țară) (Shaw et al, 2006).
Din păcate de la finele anului 2019 și în anul 2020 psihologii din întreaga lume au trebuit
să se refugieze împreună cu clienții lor în intervenția psihologică online din cauza pandemiei de
coronavirus.
Consilierea online este preferată și de cei care nu se simt în stare să vorbească față în față
cu cineva despre problemele lor. sau care suferă de fobii sociale, agorafobie sau tulburări de
anxietate (Gedge, 2009). Ca urmare este mai ușor accesibilă (Barnett, 2005). Consilierea online
oferă ajutor pentru mulți oameni care altfel nu l-ar putea primi: cei din zone îndepărtate; cei care
călătoresc și re-localizează în țări străine, cei cu o posibilă barieră lingvistică; persoanele cu
dizabilități fizice (sau îngrijitorii lor); iar alții „prea ocupați” pentru a ajunge la o întâlnire față în
față cu psihologul (Speyer et al, 2003).
Un alt avantaj al consilierii online este acela că atât consilierul, cât și clientul, au
comoditatea de a interacționa unul cu celălalt la un interval de timp flexibil și extins ca interval
orar, înlăturând problema programărilor în intervale stricte de lucru în forma clasică, varianta
online permițând accesul clineților dintr-o regiune geografică mai mare, chiar cu diferențe de fus
orar (Gedge, 2009, Richards et al, 2013), este deci mai flexibilă ca orar. Același lucru îl susține
și Speyer (Speyer et al, 2003) - consilierea online oferă confort și acces la distanță, fiind utilă
clienților cu mobilitate limitată, restricții de timp sau oricui caută ajutor dar este reticent să vadă
personal (față în față) un consilier; putând transcende limitele geografice și diferențele de fus
orar.
Consilierea web s-a dovedit a fi mai economică atât pentru terapeut, cât și pentru client,
scutind consilierul de a închiria un spațiu pentru cabinet, scăzând astfel costurile generale ale
consultației și nu mai apar alte cheltuieli de regie a spațiului comparativ cu consilierea
tradițională clientul nu mai are costuri legate de transport și economisește timp (Dunaway,
2000).
Una dintre problemele cu care se confruntă pacienții în decizia de a apela la consiliere și
psihoterapie este stigmatul social care în consilierea online poate fi eliminate, aceasta permițând
accesul la astfel de servicii în privat, fără a fi nevoie să viziteze cabinetul de consiliere, fără a fi
văzut de alții în sala de așteptare, de personalul administrativ sau de orice altă persoană care se
întâmplă doar să treacă pe lângă el în momentul în care intră pe ușă (Lazuras et al, 2016,
Richards et al, 2013). Astfel, consilierea online oferă în mod clar clientului un grad de anonimat
care poate reduce o astfel de stigmă socială și, prin urmare, îi determină să solicite asistență
atunci când altfel ar fi ezitat (Richards et al, 2013). Așa cum afirmă Steyer (2003) un aspect
demn de remarcat al consilierii online este confidențialitatea percepută. Unii oameni încă mai
simt o stigmă legată de a vizita un psiholog. Alții pot fi fobici, prinși în situații abuzive sau pur și
simplu timizi și cuprinși de frica de a vorbi cu cineva față în față. Absența fizică a consilierului
diminuează „rușinea” inițială a clientului sau nu trebuie să îl privească pe psiholog în față în timp
ce prezintă o problemă jenantă (Steyer at al, 2013, Richards et al, 2013). Mulți clienți apreciază
„efectul dezinhibant” de a nu fi văzuți în persoană (Dunaway, 2000, Richards et al, 2013)
Așa zisa anonimitate, absența contactului față în față poate determina, de asemenea,
clienții să comunice mai deschis fără griji pentru prejudecăți de rasă, sex, vârstă sau aspect fizic
(Griffith, 2001, Richards et al, 2013) Acest lucru poate duce la un nivel crescut de onestitate,
ușurință mai mare în dezvăluire. Internetul oferă în mod clar un nivel de anonimat care este
perceput de mulți utilizatori ca fiind periculos, permițând o „invizibilitate” care poate fi
dezinhibantă (Dunaway, 2000).
Consilierea online, în care modul de comunicare este adesea prin scris prin e-mail sau o
platformă de chat, permite atât clientului cât și terapeutului să acorde o atenție deosebită
conținutului comunicării și să reflecteze asupra gândurilor și sentimentelor lor înainte de a fi
exprimate (Leibert et al, 2006, Richards, 2009). Aceasta poate fi o modalitate de comunicare
foarte potrivită pentru acei clienți care întâmpină dificultăți de exprimare orală. Clienții pot, de
asemenea, să comunice mai bine în acest mediu (scris), deoarece nu sunt afectați de evaluarea
nonverbală a consilierului (Steyer at al, 2013). Cercetările sugerează că scrisul în perioadele de
suferință este deosebit de util pentru clienți, deoarece se consideră că oferă o cale de ventilare
emoțională pentru vindecarea emoțională. Clienții pot să se exprime într-un mod mai atent,
reflexiv și mai intuitiv (Haberstroth, et al,2007). Deținerea unei înregistrări scrise, de asemenea,
permite clientului să aibă un punct de referință în discuțiile viitoare, în revizuire și în evaluarea
schimbărilor din timpul procesului de consiliere și a progresului acestuia (Steyer at al, 2013).
Dezavantajele consilierii online
În timp ce, pe de o parte, au fost luate în considerare beneficiile consilierii online, aceasta
a fost, de asemenea, criticată, având o serie de vulnerabilități: absența detaliilor, indiciilor
verbale și non-verbale (în cazul consilierii scrise), dificultăți în păstrarea confidențialității și
securității, eficacitate generală, dificultăți tehnologice și în ce privește limitele mediului online în
a fi capabil să garanteze credibilitatea terapeuților (Elleven et al, 2004).
Absența unor indicii verbale și non-verbale în consilierea prin mesaje scrise- reprezintă
pe de o parte un avantaj (așa cum s-a menționat anterior), pe de altă parte absența unor indicii
verbale și non-verbale prin consiliere online prezintă și dezavantaje – aceste indicii sunt
considerate esențiale pentru evaluarea complete și complex a ceea ce simte clientul și pentru
identificarea discrepanțelor sau incongruențelor dintre comportamentele verbale și nonverbale.
Consilierea online a fost criticată pentru lipsa unor elemente atât de importante ale micro-
abilităților de consigliere (Gedge, 2009, Pelling, 2009)Consilierea tradițională se bazează foarte
mult pe caracteristicile indicilor verbale și verbale non-verbale ca formă de comunicare și ca
mod de a înțelege gândurile, sentimentele și comportamentele din jurul clienților care prezintă
preocupări. Terapia online nu oferă o indicație de caracteristici precum tonul vocii, expresia
facială, limbajul corpului și contactul ocular. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra
rezultatelor consilierii, deoarece terapeutul nu are ocazia să observe și să interpreteze astfel de
indicia (Gedge, 2009, Pelling, 2009, Trepal et al, 2007)
Confidențialitate și securitate - consilierii au responsabilitatea etică de a proteja și
menține confidențialitatea clienților lor, dar odată cu terapia online, securitatea înregistrărilor și
informațiilor clientului ar putea fi pusă în pericol, iar confidențialitatea riscă să fie încălcată. Deși
majoritatea site-urilor se străduiesc să aibă sisteme de securitate pentru a proteja
confidențialitatea, această protecție a datelor este la fel de bună ca cea mai recentă versiune a
software-ului de securitate utilizat, ca urmare practicanții vor trebui să își modernizeze continuu
tehnologia pentru a preveni încălcările de Securitate (Griffiths, 2001)
Eficacitatea – profesioniștii din domeniu au pus sub semnul întrebării eficiența
intervențiilor terapeutice online. În prezent, există puține cercetări care susțin lipsa de eficiență a
consilierii care este oferită doar printr-un astfel de mediu(Richards, 2011). Lipsa interacțiunii
față în față ar putea crește riscul diagnosticării greșite de către terapeut (Recupero et al, 2005).
Din această cauză, terapia online este în prezent considerat necorespunzătoare pentru
diagnosticarea problemelor clinice, cum ar fi depresia cronică și psihotică (Richards, 2011).
Dificultăți tehnologice - Nu este ceva neobișnuit ca computerele să nu funcționeze, iar
conexiunile la internet să cadă, cei care se află în zone îndepărtate pot avea o transmisie mai
puțin bună care scade în mod regulat sau există întotdeauna posibilitatea ca serverele să se
prăbușească și conexiunile de rețea să se întrerupă(Richards, 2011). Capacitatea de a beneficia de
terapia online este, de asemenea, parțial determinată de abilitățile și cunoștințele computerizate
ale clientului, mai ales dacă setarea de comunicare implică instalarea și învățarea de noi software
și / sau hardware. Acest lucru poate perturba ședința și poate fi deranjant pentru client (Richards,
2011).
Credibilitatea terapeutului – beneficiarul consilierii online nu are nici o siguranță cu
privire la calificarea și acreditările terapeutului, cee ace expune clientul la exploatarea de către
persoane necalificate sau neexperimentate care se pretind a fi consilieri buni (Richards, 2011)
Probleme etice - Deoarece serviciile de consiliere online continuă să câștige popularitate,
este firesc să se acorde atenție elaborării de coduri legale și etice adaptate acestui tip de
consiliere, cu o valabilitate extinsă nu doar fiecărei țări în parte, deoarece internetul depășește
frontierele de stat și internaționale. Apar astfel întrebări specifice: de exemplu, este legal ca un
practicant să furnizeze servicii de consigliere online clienților dintr-o jurisdicție care se află în
afara graniței practicii autorizate sau acreditate? (Foxhall, 2000, Gedge, 2009) Dacă nimeni nu
știe cine tratează pe cine, cum este asigurat un serviciu de calitate? Dacă un practicant nu știe
unde se află un client (cum este în cazul liniilor telefonice de ajutor/suport), cum poate apela la
ajutor în caz de urgență, cum ar fi amenințările suicidale? (Foxhall, 2000) Acestea sunt câteva
dintre întrebările pe care consilierii trebuie să și le pună înainte să înceapă să ofere astfel de
servicii.
Concluzii
Consilierea online crește rapid, internetul nemaifiind de mult doar un mediu pentru a
discuta cu prietenii și rudele, acesta a ușurat comunicarea prin e-mailuri, camerele de chat și
serviciile de mesagerie instantanee, așa că multe persoane au considerat că acest mediu este util
în obținerea informațiilor despre sănătatea mintală, specificul tulburărilor, medicamentelor și
tratamentului pentru diverse boli, așa că a fost doar o chestiune de timp înainte ca
disponibilitatea acestui mod de comunicare și serviciile pentru sănătatea mintală să se îmbine
pentru a forma ceea ce este acum cunoscut sub numele de consiliere online.
Consilierea online prezintă în mod clar anumite probleme unice și, de asemenea, câteva
posibilități unice atât pentru clienți, cât și pentru terapeuți. Ca atare, atât practicienii de sănătate
mintală, cât și persoanele care doresc să se angajeze în astfel de servicii trebuie să fie informați
atât despre avantajele, cât și despre limitele acestui stil de abordare terapeutică.
Numeroase studii sugerează că, atunci când este combinată cu terapia cognitiv-
comportamentală, consilierea online poate fi eficientă pe o gamă largă de probleme clinice
(Haberstroth, et al,2007, Shaw et al, 2006, Trepal, 2007). În ultimul deceniu, a existat o creștere
substanțială a dezvoltării și utilizării programelor CBT (ICBT) bazate pe internet, ca mijloc de a
reduce costurile și de a spori accesibilitatea intervențiilor psihologice. Intervențiile ICBT oferă
cel mai adesea conținut terapeutic comparabil cu cel care este livrat în mod regulat față în față
CBT, modificat pentru livrarea online și de obicei prezentat în module săptămânale (Andersson
și Titov, 2014; Barak și colab., 2009; Ritterband și colab., 2003). De obicei, clienții lucrează
printr-un program extrem de structurat, învățând tehnici, strategii și activități cognitive
comportamentale pentru a-și gestiona treptat anxietatea. Intervențiile ICBT pot fi direcționate de
la sine sau ghidate de terapeut, termenul „îndrumare” referindu-se la un continuum cuprins între
amintiri automate, fără interacțiune umană, până la programe în care un clinician sprijină clientul
pe parcursul intervenției, fie de-a lungul timpului. corespondență e-mail întârziată, scurte apeluri
telefonice programate sau chat în timp real (Andersson, 2016). Suportul terapeutic apare în mod
obișnuit ca încurajare, rezolvarea problemelor și / sau feedback cu privire la misiunile „offline”
(Andersson, 2014; Holländare și colab., 2016). Un număr tot mai mare de studii demonstrează cu
dovezi substanțiale eficacitatea intervențiilor terapeutice cognitive comportamentale (ICBT)
bazate pe internet pentru mai multe tulburări de anxietate la adulți (Hedman et al., 2012;
Andersson, 2016; Richards și colab., 2015; Spek et al., 2007; Christensen și colab., 2014). Deși
ICBT pentru anxietate la adolescenți este încă într-o fază incipientă, cercetările emergente arată
rezultate promițătoare. Mai multe recenzii (Reyes-Portillo și colab., 2014; Richardson et al.,
2010; Stasiak et al., 2016) și meta-analize ale a 7 și 27 de studii (N = 404-3389) la copii și
adolescenți cu anxietate și / sau simptome depresive (Ebert și colab., 2015; Pennant și colab.,
2015; Podina și colab., 2016; Ye și colab., 2014) susțin acum eficacitatea ICBT cu adolescenți
anxioși care prezintă efecte moderate de la mari la simptome de anxietate comparativ cu niciun
tratament (g = 0,53-11.41) în diferite analize (Hollis și colab., 2017).
Livrarea terapiei online are multe avantaje pentru clienți și clinicieni, inclusiv (1)
accesibilitate crescută, (2) anonimat mai mare, (3) flexibilitate, (4) cheltuieli reduse, (5)
eliminarea timpului de călătorie și (6) interactivitate (Christensen) et al., 2014; Cunningham și
colab., 2009). Ca atare, ICBT are potențialul de a depăși multe dintre barierele de tratament
menționate mai sus cu care se confruntă populația adolescentă. Mai mult decât atât, cei mai mulți
adolescenți „nativii digitali” sunt foarte familiarizați cu utilizarea dispozitivelor digitale
(computere, tablete, smartphone-uri), implicând activități zilnice pe internet și caută în mod
natural informații de sănătate online (Ho et al., 2016; Stallard et al., 2010; Subrahmanyam și Lin,
2007). Includerea ICBT ca opțiune de tratament pentru adolescenții cu tulburări de anxietate
pare, așadar, să reprezinte o soluție promițătoare pentru numărul mic de adolescenți care primesc
tratament astăzi.
În încercarea de a stabili anumite standarde etice și în acest tip de intervenție psihologică
în codurile etice ale consilierilor din diferite țări (de exemplu standardele pentru consilierea la
distanță din codul etic al ACA,2014) se iau în considerare teme cum ar fi: introducerea câtorva
aspecte suplimentare în obținerea consimțământului informat în cazul consilierii la distanță,
utilizării tehnologiei și platformelor de socializare: locația de desfășurare a consilierii, informații
de contact; riscuri și beneficii ale consilierii la distanță; utilizarea tehnologiei și a platformelor de
socializare; posibilitatea erorilor tehnice și modalități alternative de oferire a serviciilor; timpul
de răspuns anticipat; proceduri de urgență în cazul în care consilierul nu este disponibil; diferențe
de fus orar (….) politicile platformelor de socializare (Kaplan, 2017).
Codul etic al ACA (2014) afirmă obligația consilierului de a respecta intimitatea
clienților pe platformele de socializare, cu excepția situației în care clientul și-a exprimat
consimțământul pentru a le vizualiza profilul (ACA, 2014). O invadare a intimității o reprezintă
și căutarea informațiilor despre client în motoarele de căutare online (Google), în special în
situațiile în care consilierul are impresia că există informații pe care clientul nu i le destăinuie. O
altă provocare care provine din accesibilitatea informațiilor în platformele de socializare se referă
la dificultatea de a delimita rolurile personale și cele profesionale (Kaplan, 2017). Codul etic
afirmă că toți consilierii care activează în platformele de socializare în rol personal și
profesional, trebuie să aibă profiluri distincte pentru fiecare. Mai specific, recomandările insistă
ca setările de siguranță pe pagina de Facebook să fie cât mai ridicate, astfel încât consilierul să
nu poate fi descoperit accidental (Meyers, 2014, Kaplan et al, 2017). Dacă inițiativa de conectare
în platformele de socializare vine din parte clientului, aceasta trebuie discutată în cadrul
sesiunilor de consiliere. Consilierul trebuie să se asigure că clientul înțelege faptul că activitatea
din platformele de socializare este distinctă și diferită de comunicarea client-consilier (Meyers,
2014). Dacă, totuși, consilierul decide să se conecteze cu clientul, ar trebui să fie în scopul
discutării anumitor probleme legate de activitatea clientului în platformele de socializare, cum ar
fi agresivitatea online (cyberbulling). Cu toate acestea, etica în consiliere prevede că intimitatea
clientului, chiar și în mediul online, trebuie respectată (ACA, 2014).
Noile norme prevăd că responsabilitatea de a proteja confidențialitatea începe încă înainte
de întâlnirea cu clientul și continuă și după decesul acestuia, potențialii clienți (cei care au o
întâlnire de consiliere stabilită, dar nu au început încă procesul) având aceleași drepturi la
confidențialitate ca și clienții obișnuiți (Meyers, 2014).
